1. Ce este insolvența?
Insolvența este o procedură legală prin care o societate care se confruntă cu dificultăți financiare majore poate să se reorganizeze sau să își lichideze activele într-un mod ordonat și controlat, inclusiv prin implicarea tuturor creditorilor. Cu toate că nu este întocmai o procedură ușor de îndeplinit pentru debitori, acestă situație nu presupune direct intrarea în faliment, ci se poate rezolva prin respectarea procedurilor legale.
· Unde este reglementată procedura și care este scopul său?
Insolvența este reglementată, în special, în Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Scopul fundamental al insolvenței constă în a acorda o șansă firmelor care înregistrează datorii să își recapete stabilitatea financiară și să își protejeze creditorii.
2. Care este procedura în insolvență?
Etapele procesului de insolvență sunt, în general, următoarele:
a) Declanșarea insolvenței: se poate face de către debitor sau de către unul dintre creditorii săi, dacă sunt îndeplinite criteriile legale pentru a putea fi declarată insolvența.
b) Desemnarea unui administrator judiciar: este numit pentru a gestiona activitățile firmei în procedura insolvenței.
c) Evaluarea situației financiare a firmei: administratorul judiciar va analiza situația financiară a companiei și va elabora un plan de reorganizare sau un plan de lichidare, după caz.
d) Planul de reorganizare: dacă compania poate fi salvată, se va elabora un plan de reorganizare care să vizeze îmbunătățirea situației financiare și evitarea falimentului.
e) Planul de lichidare: dacă compania nu poate fi salvată, se va elabora un plan de lichidare pentru a vinde activele companiei și a plăti creditorii.
f) Aprobarea planului: planul de reorganizare sau de lichidare trebuie să fie aprobat de creditorii companiei și de instanța de judecată.
g) Implementarea planului: planul aprobat trebuie pus în aplicare, fie pentru a reorganiza compania, fie pentru a vinde activele și a plăti creditorii.
h) Închiderea procedurii: după finalizarea planului, instanța de judecată va închide procedura de insolvență și compania va fi declarată fie salvată, fie lichidată.
3. Ce reprezintă raportul de cauze al administratorului judiciar?
Raportul privind cauzele este un instrument de mare însemnătate pentru administratorul judiciar, deoarece îl ajută să înțeleagă în concret situația financiară a firmei și să ia decizii informate în legătură cu modalitatea de reorganizare sau de lichidare a acesteia.
După întocmire, acesta poate fi folosit de către administratorul judiciar pentru a face recomandări și a-și exprima concluziile către adunările creditorilor sau la instanța de judecată, care vor decide apoi asupra viitorului firmei.
4. Ce trebuie să cuprindă acest raport?
Raportul privind cauzele întocmit de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să cuprindă o analiză amănunțită a situației financiare a firmei, evidenţierea indicatorilor financiari din perioada premergătoare insolvenţei, analiza datoriilor acesteia, a activelor existente, a veniturilor și a cheltuielilor, a tranzacţiilor semnificative aflate în afara activităţii curente - prin care s-au produs diminuări de active şi augmentări de pasive, precum și a altor factori relevanți care au dus la problemele financiare ale companiei.
Administratorul judiciar trebuie să examineze toate documentele importante, să ia legătura cu angajații și să efectueze orice altă investigație necesară pentru a obține o înțelegere completă a situației. Cu privire la concluziile acestui raport, ele pot consta în recomandări privind modalitățile de reorganizare sau de lichidare a companiei, precum și în identificarea posibilelor fraude sau abuzuri care au contribuit la insolvența firmei.
5. Când este întocmit acest raport?
În procedura simplificată, raportul privind cauzele este întocmit în etapa de analiză și evaluare a situației financiare a firmei, care are loc la începutul procesului de insolvență sau de reorganizare.
6. Unde este reglementat raportul de cauze?
· Art. 97 din Legea 85/2014
(1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar, în cazul procedurii simplificate, va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la data desemnării, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. La cererea motivată a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazuri de o complexitate ridicată, termenul poate fi prelungit de către judecătorul-sindic cu o perioadă de maximum 40 de zile.
(2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2), raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, va propune intrarea în faliment.
(3) În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea planului ori dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulţi creditori.
(4)Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, potrivit alin. (2), va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. La şedinţă va putea participa şi administratorul special, fără drept de vot.
Jurisprudenţă, Reviste (1)
(5)În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în BPI, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.
(6)Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul şi va fi comunicată debitorului.
· Art. 58 alin. (1) lit. b)
(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt:
b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile prevederilor art. 169-173, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
7. În ce termen trebuie întocmit raportul de cauze?
Conform art. 97 din Legea 85/2014, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să întocmească şi să supună judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la data desemnării, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. La cererea motivată a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazuri de o complexitate ridicată, termenul poate fi prelungit de către judecătorul-sindic cu o perioadă de maximum 40 de zile.
8. Ce motive pot justifica prelungirea termenului?
În general, administratorul judiciar trebuie să depună raportul de cauze în termenul legal prevăzut de lege. Dacă există motive justificate pentru întârziere, acesta poate solicita prelungirea termenului de depunere a raportului către instanța competentă.
De regulă, se poate lua la cunoştinţă de persoana răspunzătoare de apariţia insolvenţei cu ocazia analizării motivelor fundamentale ale acestei stări dar, în cele mai multe cazuri, nu se pot identifica, obiectiv, cauzele reale ale insolvenţei în termenul de 40 de zile prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014.
De asemenea, remarcăm faptul că premisele ce au fundamentat raportul iniţial pot suferi schimbări pe parcursul derulării procedurii în cadrul diferitelor operaţiuni de administrare şi lichidare a averii debitorului, putând fi identificate fapte şi persoane cărora să le fie imputată apariţia stării de incapacitate de plată. Uneori, s-a procedat chiar la completarea acestui raport în urma contestaţiilor formulate de către creditori împotriva acestuia.
Pot exista diverse motive pentru care un administrator judiciar să poată întârzia depunerea raportului de cauze în termenul de 40 de zile:
1. Volumul mare al dosarelor - administratorul poate întâmpina dificultăți în a depune raportul în termenul legal și poate solicita prelungirea termenului de depunere.
2. Dificultăți în identificarea tuturor creditorilor - pentru a întocmi un raport complet, administratorul judiciar trebuie să identifice toți creditorii debitorului aflat în insolvență, aceasta fiind o sarcină dificilă ce poate necesita timp suplimentar
3. Dificultăți în evaluarea activelor și pasivelor debitorului - în cazul în care aceasta este o sarcină dificilă, poate fi necesar un timp suplimentar pentru a finaliza această activitate
4. Litigii cu terții - dacă administratorul judiciar este implicat în litigii cu terții, acest lucru poate afecta timpul necesar pentru a finaliza raportul
5. Alte probleme neprevăzute - aceste probleme pot include probleme personale, de sănătate sau alte situații de urgență care necesită atenție imediată
6. Nu se intră în posesia tuturor documentelor șnecesare întocmirii raportului şi nici în posesia tuturor informaţiilor şi a documentelor contabile necesare identificării şi inventarierii bunurilor
Comentarios